luni, 7 iunie 2010

Pitit sub masca tăcerii

Zi de zi avem treburi de rezolvat, oameni de văzut, prieteni de sfătuit, părinți de mulțumit, partener de iubit. Pentru fiecare problemă există o ipostază, pentru fiecare ipostază purtăm o mască (sau ne poartă ea pe noi?!?). Am devenit specialiști în manevrat aceste instrumente de… dezvoltare a eului?!? Nu putem afirma cu prea multă convingere că apelul la astfel de ”tertipuri” este neapărat un lucru negativ. Închipuiți-vă sentimentalism în fața șefului, autoritate în fața părinților, indiferență în fața prietenilor, gânduri ”mărețe” neîmpărtășite partenerului… Toate fac parte din noi, nu-i așa? Dar suntem datori să le schimbăm în funcție de…momentul zilei.
Cel mai dificil este atunci când realizezi că TU ai dispărut (sau poate doar te-ai rătăcit!)…acea parte din tine care contează cel mai mult. Mai avem timp să ne întâlnim cu noi înșine? Mai știm care sunt țelurile, valorile noastre sau ne lăsăm purtați de valurile mult prea agitate uneori? Viața ne poartă pe sus, fără să țină prea mult seama de strigătele dinlăuntrul nostru. Tot ce ne rămâne de făcut este să păstrăm vie, față de noi înșine, capacitatea de a ieși de sub masca tăcerii!

2 comentarii:

  1. Cam trist ce prezenti tu aici. Nu crezi ca ar fi mai bine sa fi asa cum esti, in mai toate ipostazele, pentru ca lumea sa te inteleaga mai bine?

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, e posibil, doar ca de multe ori alegem sa ii vedem pe cei din jurul nostru fericiti, decat sa ne simtim raspunzatori pentru nefericirea lor...Din cauza asta si apelam de multe ori la masca vesela,iar replica cel mai des folosita este: "Sunt bine!"

    RăspundețiȘtergere