miercuri, 23 iunie 2010

Între comunicare și non-comunicare II

Știm foarte bine ce tip de comunicare dezvoltăm în general... Parcă este mai grav totuși în relațiile de cuplu. La începutul oricărei relații trăim senzații cărora nu le putem da explicații logice. Pe urmă, în timp ce relația evoluează și partenerii încep să-și cunoască defectele și încearcă să le accepte, lucrurile încep să se schimbe. Apar lucruri care îl deranjează pe unul sau pe celălalt, dar în acest stadiu al relației de cele mai multe ori pare dificil de obiectat, fără ca celălalt să nu se simtă ”atacat”, jignit, neînțeles. Nemulțumirile sunt depozitate într-un sertăraș și aici suferă o transformare drastică. O mică obiecție, legată de un lucru banal, devine un monstruleț. Cel care are o nemulțumire nu are curaj să i-o împărtășească partenerului, iar atunci când sertărașul devine prea plin, se revarsă sub formă de reproșuri. Celălalt se simte neînțeles, judecat prea aspru, cicălit. Apar tot mai multe frustrări, și de o parte și de cealaltă, iar partenerii nu mai găsesc canalul comun, iar dacă îl găsesc totuși, codul este incompatibil de cele mai multe ori. Un cuplu tinde să se izoleze, să se închidă într-un globuleț, iar acest aspect devine nefavorabil în condițiile în care cei doi pierd calea de comunicare. În acest punct al relației, gesturile sunt percepute anapoda, privirile nu își mai găsesc strălucirea, trăiești cu senzația că iubirea s-a terminat. Eu cred că aici începe. Acesta este momentul în care cei doi trec prin prima probă mai serioasă. Acesta este momentul în care cei doi își dovedesc iubirea, acea iubire care înseamnă empatie, afecțiune, răbdare. Capacitatea unuia sau altuia de a-l ”zgudui” pe celălalt în aceste momente de ”orbire” este indispensabilă. Acum este nevoie să existe o privire din afară a situației, chiar dacă pare dificil. Fiecare om se schimbă, devine altfel pe parcursul unei relații. Reușita acesteia stă tocmai în capacitatea celor implicați de a-și împărtăși unul celuilalt nedumerirea, de a-și analiza atitudinea și de a-și updata relația.

10 comentarii:

  1. Anonim22:23

    FELICITARI!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe cat de simplu pe atat de adevarat. Imi permit sa mai adaug ceva. Pe langa updatarea relatiei doua alte aspecte sunt necesare si importante: comunicarea si intelegerea. Daca reusesti sa comunici si sa ii intelegi toate acele lucruri care te deranjeaza restul vine de la sine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Asa e, pana la urma si acceptarea defectelor celuilalt tine de o relatie desavarsita...

    RăspundețiȘtergere
  4. asta e o privire de ansmblu foarte buna asupra desfasurarii unei relatii, din pacate tu ai dreptate si multe relatii se destrama pentru ca oamenii nu sunt educati asupra reactiilor pe care le au

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc. Sa speram ca invatam sa ne cunoastem mai bine, in primul rand pe noi insine, iar apoi si pe ceilalti...Pentru ca ar fi gresit, cred eu, sa-i "scanam" pe ceilalti bazandu-ne doar pe propriile noastre experiente...

    RăspundețiȘtergere
  6. Dar nu cred ca e bine spus de educatie. Adica trebuie sa stau intr-o relatie pentru ca sunt educat sau pentru ca il inteleg pe cel de langa mine? Daca ramai intr-o relatie doar pentru ca esti educat e sinonim cu o viata petrecuta in inchisoare...parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  7. Imi permit sa intervin si sa spun ca eu cred ca e vorba despre un tip de educatie care iti permite sa intelegi anumite atitudini care pot aparea la un moment dat intr-o relatie. Anumite gesturi sau reactii iti dau uneori senzatia ca persoana de langa tine nu te vrea langa ea sau s-a plictisit de tine, desi poate fi vorba doar despre o stare de moment... Ne pripim sa tragem concluzia asta si atutomat ne schimbam si noi atitudinea. Acesta este un motiv pentru care comunicarea e esentiala: sa intelegem ce simtim atunci cand gesturile nu mai sunt suficiente.Nu e vorba de acceptarea si intelegerea unor lucruri care te fac sa suferi, ci despre acceptarea faptului ca oamenii se schimba si dorinta de a le cunoaste si aceste noi parti. Asa cred eu...

    RăspundețiȘtergere
  8. fara diminutive.
    cat despre comunicare, a inceput sa fie o valoare dezirabila, dar gandeste-te ca structura unei relatii este ceva mai pragmatica, in functie de nevoi, dorinte, cerinte oficiala si neoficiale dintre parteneri, scopuri si planuri de viitor. Acestea sunt ajutate de procesul de comunicare, dar, repet, incepe sa fie doar o chestie dezirabila de spus uneori ca ea e la baza cand ea nu are cum sa fie la baza ci doar poate lega baza intr-un mod mai constructiv. In acelasi tandem si cu termenul "intelegere", la fel, apare ca o chestie dezirabila "nu ma intelege" "ma intelege", acestea chiar daca au o semnificatie certa, uneori conteaza ce doreste un om sa accepte pentru ca in fond poti sa intelegi mii de chestii dar sa nu le accepti in spatiul tau intim.

    RăspundețiȘtergere
  9. Fara diminutive?!? Acest text se numeste Intre comunicare si non-comunicare si m-am axat pe aceasta tema. Este un lucru esential intr-o relatie, dar asta nu inseamna ca celelalte se exclud, cu siguranta se completeaza...

    RăspundețiȘtergere
  10. Si eu sustin in continuare ca nu educatie joaca sau nu trebuie sa joace un rol important intr-o relatie. Daca ajungem sa ne bazam pe educatie pentru a "descifra" starile si gesturile inseamna ca nu exista...comunicare. Daca sa stai sa te framanti, sa te intrebi ce are, de ce are ce are, e din cauza mea cel mai bine ar fi sa intrebi si ideal ar fi sa ti se raspunde. Altfel ajungi fie la nebuni, fie sa te simti ca intr-o inchisoare.

    RăspundețiȘtergere